 In pofida estimarilor initiale ale analistilor, care indicau drept probabila mentinerea unei cotatii medii a aluminiului primar de cel putin 2.000 USD/tona, problemele economiei mondiale, afectate de criza datoriilor suverane si de neregulile structurale din UE, au agravat situatia operatorilor din sector. Desi initial se parea ca nicio companie din bransa nu mai era pregatita sa accepte, la fel ca anul trecut, preturi situate cu mult sub limita rentabilitatii, adica sub pragul psihologic de 2.000 USD/tona, realitatea a infirmat aceasta supozitie. Dupa cum se cunoaste, daca pretul metalului usor se plaseaza sub 2.350 USD/tona, aproape o patrime din productia mondiala nu poate fi comercializata in mod rentabil si, in cazul in care cotatia nu depaseste 2.000 USD/tona, mai mult de 50% din total se livreaza fara profit. In intervalul 1 ianuarie – 31 martie 2013, cotatia a fluctuat puternic, in marje cuprinse intre 1.877 USD pe tona (in cea de-a doua parte a lunii martie) si 2.165 USD/tona (prag maxim pana in prezent, atins pe 14 februarie a.c.). Din aprilie si pana la mijlocul lunii iunie pretul aluminiului primar (pentru contractele incheiate la trei luni) nu a mai ajuns la 2.000 USD/tona, ci dimpotriva, s-a plasat intre 1.828 USD/tona (minimul intregii perioade) si 1.968 USD/tona, pentru ca, in prezent, sa se situeze la 1.855 USD/tona. Potrivit datelor sintetizate de expertii biroului Sucden Financial, in cazul in care cotatia se va mentine in proximitatea valorii referentiale de 1.800 USD/tona, fabricantii de aluminiu primar vor fi obligati sa-si ajusteze rapid capacitatile si sa implementeze masuri dure de restructurare, ce presupun disponibilizarea unei mari parti a personalului, inchiderea anumitor unitati sau linii de productie. „Chiar daca sunt blocate in diverse tranzactii, cantitatile mari din stoc, coroborate cu productia efectiva, vor continua sa franeze o eventuala ascensiune rapida a pretului si, din cauza dificultatilor economice, nivelul maxim al cotatiei nu va depasi in 2013 nivelul de 2.150 USD/tona. Premisele macroeconomice sunt defavorabile, insa eventuala crestere a cererii se va baza pe pietele din China si SUA, cu toate ca exporturile tarii asiatice s-au diminuat considerabil (iar comportamentul intern de consum nu poate impulsiona economia in ritmul asteptat), iar in SUA recuperarea este periclitata de deficitul bugetar substantial si de gradul sporit de indatorare. Pentru Europa cele mai optimiste previziuni indica o stabilizare la un nivel foarte scazut, masurile de austeritate (care vor crea tensiuni sociale ce ar putea pune sub semnul intrebarii angajamentele statelor membre fata de UE), rata mare a somajului si dezechilibrele bugetare amanand pe termen nedefinit reluarea tendintei crescatoare”, se arata intr-un raport trimestrial al Sucden Financial. Intr-o analiza anterioara, specialistii Barclays Capital avertizau, de fapt, ca, daca in primul trimestru din 2013 media LME pentru contractele incheiate la trei luni nu a depasit 1.900 USD/tona, o eventuala cotatie de 2.200 USD/tona ar putea fi atinsa abia in 2014.Pretul cuprului, in proximitatea pragului de 7.000 USD/tona
In ceea ce priveste cuprul, problematica este oarecum diferita, deoarece problemele din productie ar putea avea un impact asupra ofertei. Astfel, in luna martie s-au atins valori (maxime) ale tranzactiilor de peste 8.200 USD/tona, pentru ca ulterior trendul descendent sa fie continuu si sa se ajunga, spre finele lunii aprilie, la 6.810 USD/tona. Dupa aceea, a urmat o recuperare, pana la 7.475 USD/tona la 23 mai 2013, pentru ca in prezent cotatia sa fluctueze in proximitatea pragului de 7.057 USD/tona. Analistii Sucden Financial se asteapta, in acest caz la o reluare treptata a ascensiunii, pana la 7.500 USD/tona, intrucat modificarea structurala a ofertei (care a trecut de la deficit la surplus) este in concordanta cu previziunile initiale. „Cotatia nu va mai spori intr-un mod semnificativ, din cauza faptului ca, pentru cupru, tranzactiile se efectueaza la preturi ce depasesc cu mult costurile efective de productie (evaluate la cel mult 5.000 USD/tona). Ca intotdeauna, un nivel realist si relativ profitabil ar fi constituit de orice valoare care depaseste 6.615 USD/tona, prag la atingerea caruia operatorii pietei vor interveni, daca lipsa de incredere caracteristica intregii piete a metalelor neferoase ar continua sa-si manifeste efectele. Trebuie subliniat si faptul ca asa-numitul surplus de cupru este blocat – mai mult ca aluminiul – in diferite tranzactii financiare. De exemplu, in China, cantitati insemnate de cupru (aflate in depozite) au fost folosite ca garantii pentru imprumuturi, devenind inaccesibile pentru aprovizionarea companiilor din industria prelucratoare. Cu toate acestea, exista un risc – tot mai vizibil in ultimul timp – ca, acolo unde este posibil, cuprul sa fie inlocuit cu aluminiul, inclusiv din cauza diferentelor mari de pret. In urma cu sase ani, in sectorul de instalatii au inceput sa devina preponderente tuburile din materiale alternative (in defavoarea tevilor din cupru), iar in prezent solutiile inovatoare castiga cote de piata si in alte domenii (fire electrice, cabluri, schimbatoare de caldura. Atat timp cat cuprul va costa de aproape trei ori mai mult ca aluminiul, tendinta inlocuirii va fi din ce in ce mai persistenta”, subliniaza specialistii Sucden Financial. In continuare, se pare totusi ca piata internationala a cuprului va fi mai stabila decat cea de aluminiu primar, desi instabilitatea economica generala i-ar putea imprima, in semestrul al doilea din 2013, fluctuatii intre un nivel minim acceptat de 6.625 USD/tona si 7.500 USD/tona. Evident, cererea sustenabila va fi aceea din afara Europei, avantajand, de altfel, tarile ce detin o asemenea resursa valoroasa, precum cuprul, dintre care se disting cele cu economii emergente (China, Congo, Mexic, Peru, Chile), in detrimentul altora, mai avansate sau care intampina probleme cu exploatarile miniere (Australia, Indonezia). Informatii suplimentare, la www.lme.com |
