 In intervalul 27 iulie – 6 noiembrie 2012, dupa ce anterior se remarcase un puternic trend descendent al cotatiei aluminiului primar, stabilite in cadrul tranzactiilor efectuate la Bursa de Metale din Londra (London Metal Exchange – LME), s-au consemnat fluctuatii fara precedent, care au generat pierderi masive pentru investitorii corecti, ce au incercat sa estimeze pe baza unor analize initiale (de multe ori eronate) cererea globala de aluminiu primar. De exemplu, pentru a doua parte a anului in curs, aproape toti expertii prognozau faptul ca, dupa testarea unor praguri psihologice minime initiale de 2.150-2.200 USD/tona, cotatia LME pentru contractele incheiate la trei luni va depasi 2.600 USD/tona. Previziunea respectiva s-a dovedit insa a fi iluzorie in conditiile economice actuale, iar investitorii ce au mizat pe un pret-record au fost obligati sa se adapteze realitatilor curente. In mod succint, piata aluminiului primar poate fi caracterizata prin doua aspecte negative primordiale, generate de manipularile speculative si de distorsiuni, pe fondul acutizarii crizei datoriilor suverane din zona euro. Dupa cum se cunoaste, daca pretul metalului usor fluctueaza sub pragul de 2.350 USD/tona, aproape o patrime din productia mondiala nu poate fi comercializata in mod rentabil si, in cazul in care cotatia nu depaseste 2.000 USD/tona, mai mult de 50% din total se livreaza fara profit. Printre putinele agentii care au estimat cu un grad ridicat de acuratete ce se va intampla in acest domeniu de activitate se afla si Morgan Stanley, ai carei specialisti au ramas pesimisti, sustinand ca pe termen scurt in cadrul LME vor avea loc noi reduceri ale pretului din luna iulie a.c. (stabilit la 1.897 USD/tona pentru finalul acelei perioade), pe fondul diminuarii numarului de tranzactii, sporirii productiei si, in consecinta, cresterii stocului. In acceptiunea Morgan Stanley, in 2012 se va remarca, insa, o majorare de 7,2% a cererii pe pietele emergente (pentru industria auto si de ambalaje, excluzand sectoarele afectate – de constructii si tamplarie), iar in 2013 nivelul ar putea fi de 8,2%, numai in contextul reducerii cantitatii disponibile. Astfel, luna august a.c. a confirmat aceste asteptari, cu un pret minim record al intregii perioade analizate stabilit la 1.830,5 USD/tona, pentru ca, la 14 septembrie, sa se atinga o cotatie maxima, de 2.175 USD/tona. Acest nivel nu a putut fi sustinut pe termen mediu, iar dupa cateva fluctuatii puternice tendinta a redevenit descendenta, de-a lungul lunii octombrie cotatia ajungand de la 2.110 USD/tona la 1.901 USD/tona. Primele zile din noiembrie nu au fost scutite de contrabalansari intre 1.930 USD/tona, 1.959,5 USD/tona si 1.909 USD/tona (pe 5 noiembrie). Masurile inevitabile de restructurare nu sunt urmate de China
Analistii considera ca, in conditiile enuntate anterior, in industria europeana de procesare a aluminiului are loc actualmente un adevarat "macel". Desi este destul de plastica si caracteristica mai degraba livrescului decat unui sector industrial bazat pe date exacte, expresia arata cu acuratete pierderile din sector, cauzate mai ales de diferentele ce trebuie achitate de cei ce achizitioneaza efectiv aluminiu primar. Astfel, nu numai in Europa, ci si in Asia si America de Nord, primele ce trebuie platite in momentul aprovizionarii nu se situeaza sub 200 USD/tona, in timp ce cotatiile LME par sa se afle la nivelul valoric din 2005. Cererea continua sa fie anemica, stocurile supradimensionate ii determina pe principalii operatori ai LME sa incalce regulile de baza ale bursei, iar singurii ce incearca sa inregistreze un oarecare profit (fara sa-si asume pierderi) raman detinatorii fondurilor speculative si anumite grupuri de investitii financiare, care in trecut nu aveau o influenta majora asupra pietei reale. Pe fondul scumpirii energiei – si implicit – al exacerbarii costurilor de productie, tot mai multe corporatii implicate in productia de aluminiu primar sunt obligate sa-si inchida anumite unitati pe care le detin in Europa (Voerdal – Klesh Voerde, din Germania, Zalco, din Olanda, reducerea capacitatii Alcoa – Portovesme, din Italia, pana la oprirea definitiva a acestei fabrici, programata pentru 30 noiembrie etc.). Cu toate aceste masuri, stocul ramane supradimensionat, cotatiile micsorandu-se treptat, iar restrangerea artificiala a circulatiei materiei prime induce un fenomen temporar de "criza" a aprovizionarii, ce afecteaza valoarea primelor care, de regula, nu sunt influentate de mecanismul cererii si ofertei ce guverneaza piata reala. Astfel, in Europa si America primele respective au ajuns la niveluri considerate de-a dreptul scandaloase, de pana la 280 USD/tona, iar in Japonia, Orientul Mijlociu si Extremul Orient acestea sunt, in medie, de 150 USD/tona, fara ca acestea sa conteze in contextul economiei globale. Nervozitatea observata la LME a modificat si strategia de afaceri a managerilor Rusal (cel mai mare fabricant din intreaga lume), care au oprit mai multe centre productive – si vor intreprinde aceste masuri in continuare – acuzand insa fabricantii chinezi ca nu au aplicat aceleasi procedee de restructurare, intrucat acestia nu ar tine cont de profitabilitate, in pofida ordinelor primite de la Beijing. In orice caz, potrivit directorului de dezvoltare din cadrul Rusal, Oleg Mukhamedshin, pentru ca piata globala sa se stabilizeze ar fi necesara desfiintarea unei capacitati de cel putin 7 milioane de tone pe an, dintr-un total de 22 milioane de tone pe an cat se inregistreaza in China. Pentru lunile care au mai ramas din acest an, asteptarile indica atitudini complet diferite. Cei mai optimisti analisti intrevad o cotatie maxima de 2.400 USD/tona, cei neutri propun un nivel de 2.325 USD/tona, iar conservatorii-pesimisti indica 2.100 USD/tona. Contractele viitoare, din 2013, s-ar putea incheia, insa, la 1.955 USD/tona, reflectand si in continuare problemele nerezolvate din bransa. Informatii suplimentare, la www.lme.com |
