Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Structurile de anvelopare a cladirilor nu reprezinta doar o emblema estetica a constructiilor moderne, ci au devenit, de asemenea, un factor major de influenta atat pentru costul de executie, cat si pentru performanta operationala. Importanta prefabricarii este in crestere in industria de profil, deoarece prin astfel de solutii se accelereaza procesul de executie, creste calitatea si rentabilitatea, diminuandu-se totodata riscurile asociate cu munca pe santier. Desi realizarea in fabrica a componentelor structurale este o solutie relativ recenta, ea a fost utilizata pe scara larga in fabricarea anvelopelor cladirilor timp de multi ani, in special in cazul sistemelor de pereti cortina modulari. Cu toate acestea, indiferent daca se utilizeaza sau nu componente prefabricate, dezvoltarea proiectarii fatadelor ramane o provocare, mai ales din cauza necesitatii ca inginerii de profil sa dezvolte rapid solutii viabile din punct de vedere tehnic si financiar, care sa se plieze perfect peste solicitarile arhitecturale tot mai stricte.

 

In special in stadiile incipiente ale procesului de proiectare, timpul de raspuns pentru mai multe iteratii este adesea scurt si, prin urmare, lucrarile abandonate nu constituie o raritate. De aceea, a devenit imperativa reducerea decalajului dintre proiectarea, fabricarea si instalarea fatadelor. Expertii au dezvoltat o noua abordare de design, precum si instrumente care permit proiectantilor sa valideze iterativ concepte bazate pe un sistem pre-proiectat, optimizat pentru performanta si care ia in considerare costurile de fabricatie, transport, instalare, intretinere si circularitate. Ca rezultat, noul flux de lucru are capacitatea de a asigura o calitate constanta, respectand bugetele si termenele-limita, imbunatatind in acelasi timp eficienta utilizarii materialelor si promovand abordari de proiectare a anvelopelor reciclabile si cu consum redus de energie. In ultimele doua decenii, reglementarile energetice si standardele de constructie din ce in ce mai stricte au dus la cresterea continua a cererii de cladiri mai performante, livrate in termene tot mai scurte si cu bugete limitate. In acelasi timp, mai mult decat orice alta industrie bazata pe tehnologie, sectorul constructiilor a inregistrat un decalaj semnificativ in ceea ce priveste productivitatea si asigurarea calitatii, in special din cauza volumului mare de lucrari efectuate pe santier. In prezent, proiectele tind sa devina procese desfasurate in mai multe etape, ce implica implicarea unei mari o varietati de specialisti, interactionand, in mod conventional, pe baza unei abordari de proiectare liniare, cu bucle de iteratie. Eficienta si calitatea rezultatelor sunt, prin urmare, foarte sensibile la gradul de organizare si angajament al echipelor participante la proces. O organizare deficitara duce adesea la o comunicare inadecvata si la o gestionare ineficienta a performantei si a riscurilor. La nivel cotidian, aceasta poate genera deficiente in ceea ce priveste conexiunile dintre diferitele firme implicate, adesea suprapuse peste penuria de experti si peste necesitatea de colaborare cu contractantii cunoscuti, limitand astfel libera concurenta. Acesti factori nu numai ca incetinesc semnificativ procesul de constructie, dar lasa loc pentru o interpretare subiectiva a calitatii livrabilului. 

 

Studii recente au dus la concluzia ca printre numitorii comuni care cauzeaza intarzieri si compromisuri in ceea ce priveste calitatea sunt comunicarea si planificarea. Cel mai frecvent, proiectele pe scara larga se confrunta cu depasiri de timp si de buget, fara asigurarea unei calitati constante a produselor livrate. Luand exemplul altor industrii si exploatand cum se cuvine potentialul liniilor de productie disponibile, in sectorul constructiilor a crescut cererea pentru prefabricare, ce permite, printre altele, proiectantului sa realizeze cladiri mai performante, in conditiile scaderii flexibilitatii in ceea ce priveste modificarea componentelor, odata ce acestea au fost produse si livrate pe santier. Dupa cum se arata anterior, performanta sistemului de anvelopare a unei cladirii este fundamentala pentru eficienta generala si sustenabilitatea sa. Fatadele moderne asigura o bariera termica impotriva intemperiilor, protectie solara si limitare a stralucirii, asigurand in acelasi timp patrunderea luminii naturale. De asemenea, respectivele structuri exercita un efect semnificativ nu numai asupra energiei operationale necesare si a celei incorporate, ci influenteaza in mod fundamental inclusiv confortul ocupantilor. In plus, peretii cortina prezinta un rol foarte important in aspectul si mesajul de design, contribuind la asigurarea identitatii si unicitatii arhitecturale. Toate cele enumerate anterior au generat o crestere a complexitatii anvelopantelor, iar acest fenomen a implicat automat contributii mai solide din partea diferitelor parti interesate, pentru a aborda mai multi parametri concurenti si a satisface cerinte de performanta si de proiectare uneori contradictorii.

 

Un nivel redus de personalizare, de exemplu prin definirea unor tipuri de sisteme standard si optimizate, poate diminua efortul de proiectare si procesul de livrare, dar trebuie sa garanteze o gama larga de variabilitati, pentru a indeplini libertatea arhitecturala si intentia de proiectare. De aceea, se impune identificarea principalilor parametri de proiectare, care pot fi optimizati prin utilizarea unui set de instrumente personalizate, precum si dezvoltarea unor sisteme de componente care sa se subordoneze scopului propus. In mod uzual, proiectarea unei cladiri si a fatadei acesteia este un proces iterativ in care, pornind de la o idee arhitecturala, diversi consultanti tehnici furnizeaza informatii ce duc, in final, la generarea unor iteratii de proiectare. Prin acest proces, se dezvolta o solutie fezabila din punct de vedere tehnic, care adopta si incorporeaza cerintele de performanta stabilite in mod ideal, fara un impact semnificativ asupra intentiei de proiectare. In cadrul unei evaluari secundare, care are loc de obicei intr-o etapa ulterioara, un contractant specializat adauga un proces iterativ suplimentar, in care fezabilitatea tehnica este evaluata din perspectiva fabricarii, instalarii si intretinerii, precum si in raport cu costul. Aceasta abordare liniara nu conecteaza expertiza diferitelor echipe la un nivel care poate facilita o bucla de feedback, pentru a permite comentariilor tehnice sa influenteze procesul. Avantajul metodei clasice este, insa, ca permite integrarea feedback-ului odata ce etapa de proiectare este finalizata, ceea ce duce la compromisuri in materie de proiectare, performanta si cost. Cu toate acestea, integrarea continua a raspunsurilor in etapele de concept de proiectare ar permite echipei sa ia decizii in cunostinta de cauza si sa echilibreze parametrii inca din stadiul incipient, rezultand iteratii mai putin costisitoare. Abordarea respectiva este mai interactiva, implica toate echipele cu diferitele lor expertize de la inceput si permite un proces decizional in cunostinta de cauza in timpul etapei de proiectare, mai degraba decat abordarea conventionala de revizuire iterativa. De exemplu, in primele etape ale proiectarii, un expert in constructii este predispus sa identifice alegerile care pot preveni cheltuielile suplimentare intr-o etapa ulterioara, in timp ce un manager de achizitii este mai bine pregatit pentru a intelege cum sa reduca cheltuielile cu materialele, ceea ce inseamna ca ambii ofera informatii valoroase din perspective diferite. Implementarea acestor informatii in etapele de proiectare foarte timpurii poate ajuta la identificarea parametrilor-cheie de performanta, la eliminarea limitarilor tehnice si de fabricatie, precum si a factorilor de cost pentru a reduce iteratiile de proiectare esentiale. Atunci cand este pus in aplicare in cadrul mai multor proiecte, sistemul de lucru ar putea reduce bugetul necesar pentru proiectare, transferandu-l catre asigurarea unei calitati superioare a produsului. Obiectivul principal este de a furniza suficiente informatii arhitectului inainte de finalizarea proiectarii conceptuale, iar acesta poate fi atins prin implicarea directa a echipei de ingineri si a subantreprenorului specializat. O metoda mai eficienta si mai independenta de a sprijini echipa de designeri consta in crearea de instrumente care sa asiste si sa informeze in timpul procesului de proiectare, utilizand date actualizate in permanenta, furnizate de echipa de ingineri si de firma care executa structura de anvelopare. Aceste instrumente asigura beneficii, permitand nu numai luarea de decizii rentabile, bazate pe observatii ingineresti obiective in fazele initiale ale proiectului, ci si optimizarea eficienta a colaborarii intre diverse echipe de ingineri si contractori specializati. Este de asteptat ca o asemenea abordare sa imbunatateasca calitatea proiectarii si sa reduca utilizarea si costul materialelor, precum si timpul de fabricatie si de constructie.

 

Se poate afirma ca metoda descrisa anterior, bazata pe instrumente digitale, permite echipelor de proiect sa lucreze intr-un proces integrat, fara a fi nevoie sa astepte contributia fiecarei discipline specializate, asa cum s-ar intampla intr-un proces liniar traditional. Performanta fatadelor este asigurata in prealabil prin intermediul instrumentelor digitale, ceea ce, in combinatie cu validarea lantului de aprovizionare, are ca rezultat o calitate constanta, costuri reduse si o circularitate imbunatatita in cadrul unui portofoliu larg de modele si proiecte. Principala provocare ramane garantarea unei variabilitati si a unei flexibilitati suficiente pentru a raspunde intentiilor de proiectare prevazute in limitele conceptului de baza. De asemenea, o alta problema este legata de pregatirea pentru viitor a operatiunilor zilnice, in special mentinerea metodelor de calcul in conformitate cu modificarile codurilor de constructie, actualizarea bibliotecii de componente materiale si mentinerea la zi a informatiilor privind costurile si lantul de aprovizionare.