Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Industria constructiilor, in ansamblul sau, contribuie in mod semnificativ la degradarea climei, iar acest fapt este demonstrat de datele ce arata ca mediul construit este responsabil pentru 37% din totalul emisiilor globale de carbon, din care aproximativ o treime provine din energia utilizata pentru producerea materialelor de constructie si edificarea imobilelor, denumita in literatura de specialitate carbon incorporat. Una dintre strategiile-cheie de diminuare a acestui impactul asupra mediului este reprezentata de imbunatatirea semnificativa a eficientei energetice, cunoscuta sub numele de renovare profunda (eng. deep renovation). Elementele prefabricate ale structurii de anvelopare a cladirilor, destinate sa previna pierderile de caldura, sunt considerate o tehnologie esentiala pentru renovarea profunda. Conectarea lor la o cladire induce insa un flux potential de deseuri, daca procesul este aplicat in mod liniar, exercitand un impact negativ grav asupra mediului in ceea ce priveste epuizarea resurselor naturale si expunerea la poluanti.

 

Acesta este motivul pentru care a fost propus un indicator cantitativ de proiectare pentru dezasamblare (denumit Dfd) pentru a evalua potentialul viitor de recuperare si, ulterior, impactul acestuia asupra emisiilor de carbon incorporat ale asa-numitului proces de "reproiectare circulara". Desi niciunul dintre elementele supuse testelor nu este inca 100% reciclabil, dezvoltarea unor solutii prefabricate viabile demonstreaza ca impactul asupra mediului poate fi redus substantial in urma unui proces de inovare bine structurat si dedicat. Diminuarea impactului asupra mediului este dovedita prin cantitati mai mici de carbon incorporat (de pana la 50%) si de un design orientat spre dezasamblare, ce asigura un potential mai mare de reutilizare a materialelor de constructie. Desigur, expertii au identificat mai multe limitari si directii de cercetare viitoare, pentru a garanta progresul in dezvoltarea elementelor circulare si prefabricate ale anvelopei cladirilor, in scopul unei renovari profunde. Este clar pentru toata lumea ca epuizarea materiilor prime, nivelurile ridicate de energie incorporata si de carbon incorporat, precum si cantitatea mare de materiale irosite in sectorul constructiilor din Europa necesita o tranzitie de la utilizarea liniara la cea circulara a materialelor. Potrivit unor evaluari ale Comisiei Europene (CE), deseurile din constructii reprezinta intre 25% si 30% din totalul deseurilor generate in UE. Una dintre problemele legate de impactul cladirilor asupra mediului este durata de viata limitata reprezentata de perioada de timp in care o cladire este utilizata si care este mai mica in comparatie cu durata sa de viata tehnica reala, adica existenta fizica a unei cladiri. Multe constructii sunt demolate sau modificate substantial chiar daca inca functioneaza bine din punct de vedere tehnic. O serie de studii au aratat ca decizia de a demola si de a inlocui o cladire poate fi legata de cresterea urbana (ce cauzeaza presiuni pentru majorarea raportului dintre suprafata utila si amprenta la sol), de proiectarea tehnica si spatiala inflexibila si incapabila de a se adapta la nevoile functionale in schimbare, precum si de costurile de renovare prea ridicate. Pe scurt, decizia de a demola este, in multe cazuri, rezultatul esecului demersurilor de a satisface in mod adecvat cererea utilizatorilor finali preconizati si, prin urmare, este independenta de starea tehnica a unei cladiri. Cercetari recente au aratat ca prelungirea duratei de viata a unei cladiri reduce semnificativ impactul asupra mediului cu 29%, 38% si 44% pentru o durata de viata de 80, 100 si, respectiv, 120 de ani, comparativ cu o perioada medie de exploatare de 50 de ani, cat este in prezent. 

 

Conceptul de economie circulara (EC) este considerat o alternativa la modelele economice liniare actuale, distructive pentru mediu, si este esential pentru incetinirea schimbarilor climatice. Tranzitia catre practici de constructie complet circulare contribuie in mod la reducerea amprentei de mediu a cladirilor si a consumului de materii prime. EC poate fi considerata o etapa in implementarea abordarilor de restaurare si regenerare, in care emisiile, utilizarea resurselor si generarea de deseuri sunt reduse prin intermediul principiilor EC de ingustare (utilizare eficienta a resurselor), incetinire (utilizare extinsa in timp) si inchidere (reciclare) a buclelor de resurse actuale si viitoare. In esenta, o solutie circulara se bazeaza pe energie 100% regenerabila, iar toate materialele fac parte din bucle inchise infinite cu cea mai mica pierdere de valoare. In ceea ce priveste elementele prefabricate ale anvelopei cladirilor, acestea sunt considerate o tehnologie de baza a valului de renovare din UE, avand un rol esential in imbunatatirea eficientei energetice a unei cladiri si in prelungirea duratei sale de exploatare. Prefabricarea este, prin definitie, un proces de fabricatie care are loc intr-o unitate specializata si prin care diverse materiale sunt imbinate pentru a forma o componenta complexa, supusa ulterior procedurii finale de instalare intr-un mediu controlat. Acest concept tehnic reprezinta un aspect esential al strategiilor de proiectare circulara, deoarece creste posibilitatile de reutilizare a materialelor de constructie si a produselor, gratie caracteristicii sale de modularitate, favorizand aplicarea EC in cladirile conventionale prin adoptarea de masuri standard, precum si inchiderea buclei lantului de aprovizionare, respectiv atingerea obiectivului de reducere a deseurilor. Datorita acestui potential, produsele de constructie prefabricate, cum ar fi elementele destinate integrarii in structura de anvelopare a cladirilor, au capatat o mare popularitate atat in randul oamenilor de stiinta, cat si in industria de profil. 

 

Evaluarea performantei energetice a ciclului de viata (LCEP) devine din ce in ce mai relevanta, luand in considerare toata expunerea operationala si a carbonului incorporat pe intreaga durata de viata a unei cladiri. O observatie pertinenta a cercetatorilor a fost ca este posibila o procedura LCEP substantiala, apropiata de 100%, pentru o cladire cu consum zero de energie, modernizata prin instalarea de elemente de constructie prefabricate circulare. Intr-un studiu comparativ, s-a demonstrat, de altfel, ca fatadele pe baza de lemn au potentialul de a reduce amprenta de carbon in raport cu ansamblurile realizate utilizand materiale de constructie anorganice. Expertii au calculat ca amprenta de carbon poate fi redusa si mai mult daca elementele componente sunt reutilizate intr-un al doilea ciclu de viata, in functie de selectarea si proiectarea atenta a materialelor de constructie si a conexiunilor. Cu toate acestea, aplicarea indicatorilor de EC in mod izolat nu va duce in mod implicit la o "circularitate sistemica" si la o amprenta de mediu redusa. Principiul circularitatii sistemice se refera la ideea ca o proiectare circulara depinde de mai multi indicatori interconectati, care se influenteaza reciproc intr-un mod continuu si circular. Imbunatatirea unei singure componente poate afecta negativ alte parti din cadrul acestui sistem complex, cu impact tehnic, de mediu, social, comercial, legislativ, economic si de inovare. De exemplu, s-a constatat ca aplicarea strategiilor DfD pentru a facilita reutilizarea materialelor poate duce la cresterea efectului initial datorita consumului mai mare de energie si resurse. De aceea, cercetarile viitoare ar trebui sa abordeze compromisul dintre carbonul incorporat si DfD. Pentru aceasta sunt necesare in special studii empirice de validare a cadrelor "sistemice" de evaluare a circularitatii in industria constructiilor. Alti specialisti mai recomanda ca eforturile viitoare sa vizeze efectul imbatranirii asupra recuperarii si reutilizarii materialelor de constructie si impactul acesteia asupra utilizarii eficiente a materialelor, deseurilor si amprentei de mediu. 

 

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca o reducere de pana la 50% a emisiilor de carbon incorporat poate fi obtinuta prin inchiderea buclelor de materiale, pe baza unor strategii bine gandite si a reutilizarii locale a materialelor. Acest lucru indica faptul ca inchiderea buclelor de materiale poate exercita consecinte majore in ceea ce priveste impactul asupra mediului si pledeaza pentru tratarea deseurilor de demolare ca un flux puternic de materiale de constructie valoroase. De asemenea, se poate obtine o crestere a potentialului de dezasamblare de pana la 100% la finele perioadei de exploatare, prin reutilizarea elementului de anvelopa a cladirii in ansamblul sau si o crestere de pana la 49% inregistrata la nivelul materialelor si componentelor refolosite. Cresterea potentialului de dezasamblare este incurajata de tehnici de proiectare bine gandite, bazate pe conexiuni accesibile si uscate, precum si pe sporirea gradului de prefabricare. Majorarea cu 50% a detasabilitatii a materialelor de constructie utilizate pentru elementele anvelopei cladirii prezinta un interes limitat pentru procesul de asamblare la fata locului, dar este foarte importanta pentru un potential proces de dezasamblare in fabrica. Designul, privit la nivelul materialelor, aceasta faciliteaza la randul sau recuperarea si/sau inlocuirea pieselor sau materialelor unui element prefabricat si, astfel, sustine adaptarea la conditiile in continua schimbare. In plus, in ceea ce priveste eco-eficienta, gradul de reversibilitate in fabrica poate oferi posibilitatea de a extrage si reutiliza materiale de constructie si componente costisitoare. Cu toate acestea, pentru a stabili un design complet circular cu un potential de dezasamblare a materialelor apropiat de 100%, sunt necesare cercetari suplimentare. Progresul vine, in mod inerent, cu o crestere initiala a emisiilor de carbon incorporat si, prin urmare, un design complet circular va reduce impactul asupra mediului numai daca se poate asigura reutilizarea multiciclica a elementelor si a materialelor folosite.