Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Pentru a înțelege corect rolul organizării într-o activitate economică, trebuie să se pornească de la întregul proces prin care se creează valoarea și abia apoi să se revină asupra elementelor care îl compun. În orice activitate lucrativă, sensul existenței sale nu este identificat în structuri, proceduri sau planuri, ci în ceea ce este produs efectiv și în ceea ce este inovat. Altfel spus, mai întâi se creează un produs, o tehnologie, o soluție sau un serviciu util și abia ulterior se organizează modul în care aceste lucruri pot fi realizate constant și eficient. În jurul producției și al inovației sunt construite toate celelalte activități: se mobilizează resursele, se coordonează oamenii, se distribuie rezultatele și se gestionează relația cu piața. Organizarea apare astfel ca o componentă necesară a ansamblului, dar sensul ei nu poate fi desprins niciodată de activitatea productivă pe care o susține.

Atunci când este analizată în mod exclusiv și independent, apare adesea impresia că aceasta ar fi centrul activității: permite elaborarea de proceduri, definirea de fluxuri de lucru, proiectarea de structuri și stabilirea responsabilități, iar toate acestea dau senzația unui sistem perfect controlat, ceea ce este total fals. În realitate, această impresie se produce numai pentru că se presupune deja existența unei activități productive sau inovatoare care trebuie ordonată. De fapt, ordinea nu precedă creația valorii, ci se construiește în jurul său. De fiecare dată când se încearcă înțelegerea rolului organizării, trebuie să se revină la întrebarea fundamentală: ce se produce și ce se inovează. Numai în raport cu aceste două dimensiuni organizarea își dobândește sensul.

Acest lucru devine evident atunci când este analizat modul în care funcționează o întreprindere sau un proiect tehnologic. Prin producție și prin inovație se introduce în lume ceva ce nu exista anterior: un produs, o metodă, o tehnologie sau o soluție. Prin aceste procese este creată valoare economică reală. Organizarea intervine ulterior pentru a  coordona activitatea, pentru a distribui resursele și pentru a crește eficiența. Ea nu generează obiectul activității, ci îl presupune deja. Din acest motiv, atunci când se încearcă definirea organizării, nu trebuie să se privească doar procedurile sau structurile, ci relația lor cu activitatea productivă și inovatoare pe care o susțin.

De aici se conturează și limitele unui accent excesiv pus pe organizare: dacă este construită o structură organizatorică perfectă, dar nu se produce nimic și nu se generează inovație, atunci nu este creată valoare economică. Se ajunge practic doar la o formă administrativă fără conținut. În schimb, chiar și o activitate productivă imperfect organizată poate genera valoare, deoarece există un obiect concret care se produce și o utilitate reală pentru beneficiar. Organizarea devine cu adevărat decisivă abia atunci când producția și inovația există deja și trebuie coordonate, amplificate și stabilizate.

De asemenea, este important de clarificat sensul termenului „lucrativ”. În limbajul economic, lucrativ nu se referă la „lucru” sau la „muncă” în sensul comun al cuvântului. O activitate operațională se numește lucrativă atunci când este orientată spre obținerea de profit. Acesta din urmă apare doar atunci când este creată o valoare economică superioară costurilor, care se obține prin producție și prin inovație, prin transformarea resurselor, prin introducerea de tehnologii noi sau prin realizarea unor soluții care sunt solicitate pe piață (nu impuse acesteia prin mecanisme de formare a unei cereri false). Organizarea contribuie la eficientizarea acestui proces, dar nu poate genera profit în absența unui obiect productiv sau inovator.

Prin urmare, locul corect al organizării într-o activitate lucrativă trebuie să fie înțeles ca o condiție de funcționare, nu ca un scop final. Organizarea este necesară pentru ca resursele, oamenii și procesele să se coordoneze în mod eficient. Totuși, sensul săi este stabilit numai în raport cu ceea ce se produce și cu ceea ce se inovează. Dacă producția și inovația aduc în lume ceva nou și valoros, organizarea creează cadrul în care acel lucru se poate realiza în mod constant și profitabil.

Astfel poate fi evitată o eroare frecventă: confundarea instrumentului cu scopul. Organizarea este indispensabilă, deoarece fără ea activitățile complexe nu se pot coordona eficient, dar rămâne dependentă de activitatea pe care o deservește. Valoarea economică și profitul apar din producție și din inovație, iar organizarea intervine pentru ca aceste procese să se desfășoare în mod coerent, stabil și eficient.

În concluzie, într-o activitate lucrativă se poate afirma că organizarea este necesară, dar nu suficientă. Nu poate înlocui producția și nu poate substitui inovația, ci doar le susține. Numai acolo unde se produce un bun util și unde se creează ceva nou se poate organiza cu adevărat o activitate lucrativă. În lipsa celor două elemente fundamentale, organizarea rămâne doar o structură fără conținut economic real.

Desigur, ”For every minute spent organizing, an hour is earned” – Benjamin Franklin sau ”Plans are nothing; planning is everything” – Dwight D. Eisenhower, dar ”Without order nothing can exist — without chaos nothing can evolve” – Albert Einstein și, mai presus de toate, 

”Those who can, do; those who can't, teach” - George Bernard Shaw. Soluția? Din nou aceeași, și anume ECHILIBRUL.