Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Sticla float este un material esential in constructii, insa in procesul de productie se consuma multe resurse, ceea ce contribuie semnificativ la cresterea emisiilor de carbon. In acest context, cei mai importanti furnizori globali se implica activ in circularitatea (reciclarea) sticlei plane prin cresterea ratei de reciclare a deseurilor, cunoscute sub numele de sticla sparta sau cioburi. Procesul respectiv nu numai ca reduce cantitatea de deseuri depozitate in gropile de gunoi, ci si conserva resursele naturale, atenuand totodata emisiile de carbon. In contextul dat, reciclarea in circuit inchis constituie o abordare durabila, ce asigura reutilizarea continua a materialelor in cadrul aceluiasi ciclu de productie, minimizand cantitatea de deseuri si reducand necesitatea de resurse primare. In industria de profil, acest concept implica colectarea si reciclarea deseurilor de sticla post-consum sau post-industriale (sticla sparta) pentru fabricarea de noi produse din sticla plata. 

 

Sticla arhitecturala utilizata in mod obisnuit in constructii este foarte potrivita pentru reciclarea in circuit inchis, datorita capacitatii sale de a fi reciclata intr-o bucla infinita, fara pierderi de calitate. Procesul incepe cu colectarea si sortarea deseurilor, pentru a elimina contaminantii. Sticla sparta este apoi curatata, zdrobita si reintrodusa in procesul de fabricatie, unde este topita impreuna cu materii prime precum nisip cu continut inalt de siliciu, soda calcinata si calcar. Utilizarea cioburilor reduce consumul de energie, intrucat sticla reciclata se topeste la temperaturi mai scazute in comparatie cu materialele primare, diminuandu-se astfel emisiile de dioxid de carbon, ceea ce contribuie la eforturile de sustenabilitate. Reciclarea in circuit inchis in productia de sticla plana nu numai ca asigura conservarea resurselor naturale, ci se aliniaza si principiilor economiei circulare, mentinand materialele in utilizare continua. Aceasta abordare este adoptata din ce in ce mai mult de producatori, pentru a indeplini obiectivele de durabilitate, pentru a reduce costurile de productie si pentru a respecta reglementarile de mediu. Prin ordonarea prioritara a sistemelor in circuit inchis, industria de profil poate reduce semnificativ amprenta sa asupra mediului, sprijinind in acelasi timp un viitor mai sustenabil. 

 

Piramida ierarhiei deseurilor reprezinta o reprezentare geometrica a ordinii preferate de actiuni pentru gestionarea acestor resurse alternative, punand accentul pe durabilitate si responsabilitate fata de mediu. De obicei, aceasta include urmatoarele niveluri, ordonate de la cel mai preferat la cel mai putin preferat: prevenirea - evitarea generarii de deseuri in primul rand prin reducerea consumului, proiectarea produselor pentru a dura mai mult si utilizarea mai putine resurse; reducerea - mai multe exemple arata ca se poate "face mai mult cu mai putin" (de exemplu, este posibila obtinerea unei valori Ug de 0,7 W/mpK cu o configuratie de sticla foarte subtire si doar doua panouri de sticla in loc de trei, iar acest lucru devine realizabil datorita geamurilor vidate, formate din doua foi de sticla amplasate la o distanta de aproximativ 0,5 mm unul de celalalt, ceea ce permite grosimi ale sticlei de la 6 mm pana la 12 mm); reutilizarea - prelungirea perioadei de exploatare a produselor prin reutilizarea, repararea sau refunctionalizarea acestora; reciclarea - prelucrarea deseurilor pentru a crea produse noi, reducand necesarul de materii prime, aceasta reprezentand una dintre actiunile cheie pentru abordarea in circuit inchis in industria sticlei plate si in alte industrii (este esential sa se colecteze si sa se recicleze cat mai mult posibil deseurile de sticla plata pentru a creste circularitatea); recuperarea - extragerea energiei sau a materialelor din deseuri, de exemplu prin incinerare cu recuperare de energie; eliminarea - optiunea cea mai putin preferata, care implica depozitarea in gropi de gunoi sau incinerarea fara recuperarea energiei. Ierarhia prezentata anterior ajuta la orientarea procesului decizional pentru a minimiza impactul asupra mediului si a promova practici durabile de gestionare a deseurilor. 

 

Strategiile R9 pentru o economie circulara constau intr-un set de principii care vizeaza minimizarea deseurilor si maximizarea eficientei resurselor, prin mentinerea materialelor si produselor in uz cat mai mult timp posibil. Aceste politici sunt in concordanta cu obiectivele unei economii circulare, care urmareste sa creeze un sistem durabil in care resursele sunt reutilizate, refolosite si reciclate in mod continuu. Strategiile R9 se bazeaza pe urmatoarele elemente: refuz - evitarea produselor nesustenabile si articolelor de unica folosinta; reducere - minimizarea consumului de resurse si deseurilor in timpul productiei; reutilizare - prelungirea duratei de viata a produselor prin utilizarea articolelor de mai multe ori; reparare, care vizeaza articolele deteriorate pentru a preveni eliminarea lor prematura; reabilitare - restabilirea starii initiale a produselor uzate; refabricare - reconstruirea produselor utilizand componente reutilizate, reparate si noi; reorientare functionala - identificarea de noi utilizari pentru articole, dincolo de scopul lor initial; reciclare - transformarea deseurilor in produse noi; recuperare - extragerea de energie sau materiale din deseurile nereciclabile. Strategiile in cauza constituie coloana vertebrala a unei economii circulare, subliniind importanta proiectarii de sisteme si produse care prioritizeaza eficienta resurselor, reducerea deseurilor si durabilitatea.

 

Sticla sparta sau sticla plata reciclata reprezinta o materie prima importanta in procesul de decarbonizare. Ea poate fi definita ca "deseuri de sticla gata de utilizare" care pot fi introduse direct in cuptoarele de flotare, completand lotul traditional de materii prime, cum ar fi nisipul, carbonatul de sodiu, dolomita, calcarul si alumina. Utilizarea sticlei sparte ofera beneficii semnificative pentru mediu. Calculele arata faptul ca pentru fiecare tona de sticla sparta utilizata, se economisesc 1,2 tone de materii prime si se evita emisii de 0,7 tone CO2. Acest lucru face ca sticla sparta sa fie o componenta-cheie in producerea sticlei cu emisii reduse de carbon, de exemplu. De regula, cioburile interne provin din asa-numitele respingeri din fabricatie, cum ar fi sticla refuzata in productie din motive de calitate, cea provenita din operatiuni de indepartare a marginilor si cea aruncata ca urmare a modificarilor de grosime si/sau culoare. Calitatea acestei sticle sparte este bine cunoscuta si, in general, nu exista riscuri asociate cu reutilizarea completa si directa a sa in productia de sticla plana. Sticla cu acoperiri pirolitice, sticla artistica, cea armata si vitrajele polisate sunt excluse din procesul de recuperare. In ceea ce priveste sticla sparta pre-consum, sursa acesteia o reprezinta procesele industriale, iar categoria respectiva include pierderile de randament din productie, resturile de la prelucrarea sticlei plate (productia de oglinzi, acoperiri, unitati de sticla izolatoare, sticla laminata etc.) si defectele aparute in timpul asamblarii unitatilor de vitrare. Aceste surse sunt de obicei mai usor de gestionat datorita mediului controlat si calitatii previzibile. Spre deosebire de aceasta, cioburile post-consum sunt colectate din geamuri aflate la sfarsitul ciclului de exploatare si includ deseuri de sticla provenite din renovari rezidentiale si comerciale, precum si din alte surse. Exista o serie de ghiduri stricte pentru a asigura calitatea sticlei sparte si pentru a evita contaminarea. De exemplu, materialele interzise in colectarea sticlei float transparente (calitatea A) includ sticla colorata, oglinzile si deseurile rezultate din maturatul podelelor. In mod similar, sticla plata laminata (calitatea B) si sticla plata ISOMIX/IGU (calitatea C) trebuie sa excluda poluantii, cum ar fi sticla mixta, colorata, reflexiva etc. 

 

Obiectivul final este de a orienta investitiile catre proiecte si activitati care contribuie la indeplinirea obiectivelor de mediu stabilite la nivelul UE, cum ar fi atenuarea schimbarilor climatice, adaptarea la acestea si tranzitia catre o economie circulara. Sistemele de certificare a cladirilor ecologice abordeaza, in general, necesitatea economiei circulare, dar si contextul reutilizarii sau reciclarii. Merita mentionat faptul ca, in contextul sistemelor de certificare a cladirilor ecologice, numai sticla sparta post-consum este evaluata cu puncte de credit. Trebuie mentionat insa ca in procesul de colectare a pierderilor industriale, sticla sparta pre-consum, care nu este utilizata in mod normal in scenariul circuitului inchis (flat-to-flat), are, de asemenea, un impact pozitiv asupra mediului. Producatorii de sticla pot raporta procentul de sticla sparta utilizata pentru a produce sticla cu emisii reduse de CO2, precum si "continutul reciclat" al produselor lor. Continutul reciclat este calculat in conformitate cu ISO 14021, care il defineste ca proportia, in masa, a materialului reciclat dintr-un produs sau ambalaj. Numai materialele pre-consum si post-consum sunt considerate continut reciclat, in conformitate cu definitiile prevazute in standardele de profil. Angajamentul industriei sticlei fata de circularitate transforma sectorul constructiilor prin reducerea emisiilor de carbon, conservarea resurselor naturale si minimizarea deseurilor depozitate in gropi de gunoi. Prin valorificarea surselor de sticla sparta pre-consum si post-consum, implementarea unor standarde stricte de calitate si colaborarea cu firmele de reciclare a deseurilor, se impulsioneaza tranzitia catre o productie de sticla cu emisii reduse de carbon, iar studiile realizate demonstreaza beneficiile tangibile ale reciclarii sticlei plate, contribuind la un viitor mai sustenabil pentru planeta.