Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Constructorii si proiectantii se concentreaza in prezent pe respectarea principiilor sustenabilitatii, iar in acest context siliconii si utilizarea vitrajelor structurale in structurile de fatade cortina sunt considerati factori-cheie care contribuie la o crestere a eficientei energetice a anvelopantei. Sigilantii siliconici permit etansarea elementelor vitrate multiple, care economisesc energie, avand astfel un impact major in proiectarea durabila a unitatilor de geam termoizolant (IGU). Lipirea IGU pe un cadru metalic, combinata cu utilizarea de garnituri de etansare rezistente la intemperii, asigura un invelis exterior sustenabil al cladirii, etans la aer si impermeabil la apa, cu o eficienta energetica ridicata, care reduce emisiile operationale de carbon. In plus, spre deosebire de produsele chimice organice, durabilitatea siliconului reduce necesitatea inlocuirii pe durata de exploatare a fatadei. Pe langa sustenabilitate si eficienta energetica, siliconii contribuie, de asemenea, la asigurarea unei bune calitati a aerului interior datorita continutului redus de compusi organici volatili (VOC).

 

Principalul factor care contribuie la bilantul carbonului incorporat al unui sigilant siliconic este productia ingredientului sau principal - siliciul metalic - care asigura peste 60% din impactul total. Acest proces intensiv din punct de vedere energetic a fost decarbonizat in mod semnificativ prin utilizarea energiei regenerabile (hidroelectrice si fotovoltaice). Celelalte elemente necesare pentru productia de siliciu metalic, precum nisipul (oxidul de siliciu - SiO2), aschiile de lemn sau carbunele se obtin in totalitate din surse durabile. Fabricile de productie a polimerilor si unitatea finala unde este fabricat etansantul siliconic beneficiaza, de asemenea, de utilizarea unei energii cu o amprenta nula de carbon. Aceste eforturi combinate permit o reducere semnificativa a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) ale etansantilor siliconici destinati productiei de vitraje structurale (SG), geam termoizolant (IGU) si sisteme de etansare impotriva intemperiilor (WS). Procesul de compensare a emisiilor reziduale este monitorizat si auditat anual, iar insertiile de carbon utilizate sunt compensate din fondurile disponibile. Datorita acestor eforturi, siliconii sustenabili pot fi considerati materiale de constructie durabile, iar folosirea lor aduce o multitudine de beneficii certe. 

 

Prin asigurarea unor performante termice si structurale comparabile prin selectarea unor profile similare de cadru (montanti si traverse), integrand elemente IGU identice, este posibil sa se cuantifice cantitatea suplimentara de aluminiu utilizata de un sistem traditional in comparatie cu unul de tip structural. Avantajul genereaza rapid beneficii economice si nu se limiteaza doar la economisirea reperelor din aluminiu. Este bine cunoscut faptul ca lipirea unui element rigid, cum ar fi panoul de sticla, pe un element mai flexibil duce la transferul rigiditatii sticlei catre profil. Acest avantaj este deosebit de pronuntat in cazul ferestrelor din PVC pentru aplicatii rezidentiale. In cazul acestor sisteme, utilizarea barelor metalice de ranforsare (generatoare de punti termice) poate fi evitata in cazul geamurilor de dimensiuni mai mari, atunci cand se aplica tehnologia sticlei lipite. In prezent, o clauza din standardul de pereti cortina EN13830 permite, de asemenea, proiectantilor de fatade sa demonstreze efectul compozit prin metode avansate de calcul si sa evite utilizarea profilelor de aluminiu mai rigide in cazuri specifice de incarcare, cum ar fi zonele cu sarcini mari din zona de colt. Prin astfel de masuri se obtin diminuari semnificative ale cantitatii de aluminiu utilizat. In plus, etansantii aplicati in stare umeda nu trebuie inlocuiti (spre deosebire de garniturile EPDM), pe durata de exploatare a fatadei, ceea ce ofera o economie suplimentara de material. 

 

Expertii in fatade cortina si, in sens mai larg, intreaga industrie de aprovizionare, sunt obisnuiti sa lucreze cu materiale de inalta tehnologie. Acestea sunt combinate in solutii de proiectare hibride, pentru a obtine performante optime. Energia necesara functionarii sistemelor de incalzire si racire a fost redusa semnificativ in ultimele decenii, datorita eficientei crescute a echipamentelor si izolatiei termice, precum si permeabilitatii reduse la aer a anvelopantelor. In continuare insa economiile de energie din sectorul de constructii prezinta un potential limitat de reducere suplimentara. Pentru alinierea la obiectivele actuale de sustenabilitate, este necesara reducerea in continuare a potentialului de incalzire globala (GWP) si minimizarea resurselor materiale, trecand de la o performanta optima la un design adecvat scopului. De exemplu, distantele critice de vizualizare mai mari, precum si reducerile de confort, sunt mai usor acceptate in prezent decat in perioada anterioara. Urmatorii pasi importanti pentru diminuarea GWP sunt legati de materialele utilizate pentru construirea si renovarea cladirilor. Spre deosebire de trecut, cand costurile materialelor erau ridicate si cele ale fortei de munca scazute, noul design sustenabil trebuie optimizat prin selectarea materialelor evaluate pentru un consum minim de dioxid de carbon pe kilogram, pe functie si pe durata de exploatare estimata. Pentru anvelopanta, functia este simplificata utilizand o suprafata unitara reprezentativa, avand in vedere ca astfel este atinsa performanta necesara pentru intreaga anvelopanta, masurata in kg CO2-echivalent/ mp*an. Misiunea actuala a inginerilor este de a reduce la minimum utilizarea materialelor si selectarea unor variante cu un GWP minim. Proiectele curente trebuie sa ia in considerare reutilizarea, refabricarea si construirea in scopul reciclabilitatii. Alaturi de alte modalitati potentiale, cum ar fi utilizarea materialelor cultivate organic, reutilizarea si refabricarea sunt doua strategii similare si foarte eficiente pentru identificarea si facilitarea solutiilor durabile. Initiativele adoptate atat in faza de executie, cat si in cea de proiectare, demonstreaza felul in care se pot realiza procesele respective, la nivel industrial, evitandu-se abordarile arhitecturale individuale. Astfel, componentele reutilizate sau refabricate pot fi tratate dupa o selectie principala unica si acceptate ca piese industriale pentru constructii. Pentru a obtine acordul initial si, mai important, aprobarea tehnica (conditionata de functionalitate si siguranta), piesele uzate din primul ciclu de exploatare trebuie curatate, inlocuite sau combinate cu materiale ajutatoare pentru a indeplini criteriile solicitate. Obtinerea acordului si aprobarii se refera la faptul ca fabricantii de silicon au acceptul de a "recolta" mostre din mediul construit. Procesul de reutilizare si refabricare, precum si materialele si sursele energetice alese trebuie sa fie, la randul lor, curate si eficiente. In cadrul proiectelor specifice, sticla cu consum intensiv de energie utilizata ca material de placare pentru spandreluri sau constructii de pereti opaci, constituie unul dintre principalele materiale recuperate. 

 

Multe ferestre si pereti cortina executati intre 1940 si 1970 sunt in prezent in proces de inlocuire. Procesul respectiv necesita separarea componentelor, astfel incat ferestrele sa fie transportate in containere, iar majoritatea geamurilor raman integrate in rame. Formatele disponibile variaza de la ferestre mici la vitrine de magazin. Cea mai mare parte a sticlei este monolitica securizata (recoapta) cu grosimi de 3 mm - 8 mm. Odata indepartata din constructie, o parte substantiala a vitrajelor este sparta si transformata in spuma de sticla, utilizata ulterior ca izolatie rezistenta la compresiune sau umplutura pentru drumuri. Pentru a evita reciclarea descendenta si a activa minele urbane de sticla in vederea reutilizarii si refabricarii, containerele actuale trebuie inlocuite cu suporturi speciale. Depozitarea si transportul in siguranta in suporturile pentru sticla si taierea la dimensiuni sunt singurele etape care trebuie parcurse inainte de procesele industriale de reutilizare si refabricare. Optimizarea eficientei utilizarii materialelor si a energiei este, asadar, esentiala pentru a asigura un design sustenabil. Cu toate acestea, un aspect care nu trebuie neglijat este luarea in considerare a sfarsitului ciclului de exploatare si asigurarea reutilizarii si reciclarii. In acest sens, industria fatadelor se concentreaza pe evaluarea modului in care unitatile lipite pot fi demontate si componentele lor de mare valoare, precum sticla sau metalul, pot fi reutilizate. Etansantii siliconici ar trebui sa faciliteze acest pas si nu sa-l impiedice. La prima vedere, poate parea ca exista o contradictie intre durabilitatea ansamblurilor lipite cu silicon si necesitatea demontarii pentru reparatii sau la sfarsitul ciclului de exploatare. Cu toate acestea, lipirea cu silicon are beneficii nete specifice fata de alti adezivi, care permit intretinerea, reutilizarea si reciclarea. Spre deosebire de solutiile de lipire mai rigide (de exemplu, poliuretan), siliconii au un potential bun de demontare la sfarsitul ciclului de exploatare. Se poate afirma ca siliconii sunt un material optim atunci cand vine vorba despre respectarea piramidei ierarhice inversate a deseurilor si de realizarea unui design circular pentru fatade. Acestia nu numai ca pot contribui la cresterea eficientei materialelor in constructii noi, dar asigura inclusiv reutilizarea si refabricarea. In final, este necesar sa fie subliniat faptul ca daca aceasta este cea mai buna solutie pentru un proiect depinde de o multitudine de factori, uneori contradictorii. Astfel, componentele de constructie reutilizate si refabricate trebuie sa se potriveasca proiectelor pe intreaga durata de exploatare, trebuie sa fie competitive din punct de vedere economic si trebuie sa aiba un GWP dovedit mai mic decat piesele de constructie conventionale provenite din surse primare sau din reciclare.