Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

- Principala problema a fost inregistrata in productie. Acolo am avut nevoie de oameni si acolo s-a simtit cel mai mult necesarul neacoperit de angajati. In prezent, provocarea majora nu mai este neaparat deficitul de forta de munca, ci scaderea comenzilor si diminuarea activitatii. In plus, mediul economic s-a deteriorat, iar presiunile asupra producatorilor locali au devenit mult mai mari.

- Una dintre cauzele cele mai importante este concurenta externa, pe care o consider, in multe situatii, dificil de contracarat. Pe piata intra produse provenite din diverse tari, precum Republica Moldova, Serbia, Kosovo sau Bosnia, avand origine in China, si care ajung in Romania prin rute care le permit sa fie mai competitive ca pret, evitand anumite taxe. Pentru producatorii locali, care activeaza in Romania si in Uniunea Europeana, costurile cu energia, transportul si salariile, precum si taxele si alte cheltuieli operationale sunt mult mai mari. In aceste conditii, producatorii romani ajung intr-o pozitie defensiva. Calitatea nu este problema principala, pentru ca firmele locale pot livra produse bune, insa costurile de productie sunt ridicate. Pe o piata in care clientul cauta fie calitate foarte buna la un pret competitiv, fie produse mai ieftine, cu o calitate acceptabila, diferenta de cost devine esentiala.

- In prezent, nu as spune ca salariile sunt problema principala. Acestea au crescut semnificativ fata de anii anteriori. Nu mai putem vorbi, realist, despre oameni care lucreaza in productie sau in constructii pentru 2.700 de lei pe luna, cu exceptia unor situatii punctuale sau a unui program redus. In practica, veniturile pornesc frecvent de la aproximativ 3.500 de lei si pot creste in functie de experienta si responsabilitati. Situatia este mult mai complexa si tine de educatia profesionala, de disciplina financiara proprie, de capacitatea de integrare in colectiv si de stabilitatea angajatilor. Exista situatii in care un salariat accepta anumite conditii la angajare, iar dupa cateva luni isi schimba asteptarile, pentru ca afla ca o alta firma ii ofera cu 100 de lei mai mult sau ca un coleg castiga mai mult, desi are mai multa experienta. Aceasta instabilitate afecteaza firmele, mai ales in productie, unde continuitatea este foarte importanta.

- Noi ne dorim sa lucram cu angajati romani si nu excludem in niciun fel aceasta posibilitate. Totusi, din experienta noastra, lucratorii straini manifesta, in multe cazuri, o stabilitate mai mare si apreciaza mai mult locul de munca. Avem angajati din tari precum Bangladesh si Nepal. Pentru noi nu conteaza nationalitatea, ci seriozitatea, respectarea programului si concentrarea asupra activitatii. Nu ne intereseaza originea unei persoane, ci modul in care isi face treaba. Cel mai important este ca fiecare angajat sa isi respecte atributiile si sa existe o relatie corecta intre firma si salariat.

- Instabilitatea creeaza dificultati majore. Daca un angajat pleaca pentru o diferenta mica de salariu, de 100 sau 200 de lei, compania pierde timp si resurse pentru recrutare si instruire. In plus, in productie, experienta acumulata conteaza foarte mult si nu poti inlocui imediat un om care cunoaste fluxul de lucru, utilajele, ritmul si standardele de calitate. In prezent, contextul economic ar putea readuce o anumita doza de realism in piata muncii.

- Da, am discutat cu antreprenori din alte domenii, inclusiv din HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Cafenele/ Catering - sectorul ospitalitatii), care iau in calcul reduceri importante de personal. Sunt firme care vorbesc despre zeci de angajati disponibilizati, iar aceste situatii nu sunt izolate. In economie incepe o etapa de selectie dura, in care companiile incearca sa isi reduca pierderile si sa supravietuiasca. In Bucuresti si in judetul Ilfov, de exemplu, se observa tot mai multe spatii comerciale sau de productie disponibile pentru inchiriere. Acest lucru arata ca unele afaceri reduc activitatea sau inchid puncte de lucru. Daca aceasta tendinta continua, piata muncii se va ajusta inevitabil.

- Din punctul meu de vedere, statul roman nu comunica suficient cu mediul de afaceri. Ar trebui sa existe oameni in teren, institutii care sa discute cu firmele, sa afle problemele reale ale acestora si sa construiasca politici publice in functie de aceste informatii. In loc de dialog, antreprenorii trebuie sa faca fata taxelor suplimentare, birocratiei si controalelor. Iar adevarata problema nu este aceea ca antreprenorii cer bani de la stat, pentru ca multi nu cer subventii, ci predictibilitate, respect si reguli corecte. Este nevoie de institutii care sa intrebe companiile ce dificultati intampina si sa caute solutii pentru ca acestea sa ramana active in Romania.

- Costurile cu energia sunt o problema foarte serioasa. Nu mi se pare normal ca o firma romaneasca sa plateasca tarife ridicate pentru energie, iar competitori din alte tari, cum ar fi cei din Republica Moldova, care beneficiaza de conditii de piata si structuri de cost diferite, sa poata livra mai ieftin. In astfel de situatii, producatorii locali sunt dezavantajati. Energia, transportul, taxele si costurile salariale se aduna si reduc marjele. Intr-o industrie in care diferentele de pret conteaza mult, orice crestere de cost poate insemna pierderea unui client sau a unui contract.

- Fiscalitatea locala a devenit o presiune suplimentara. De exemplu, pentru o cladire industriala de aproximativ 1.200 - 1.500 mp, impozitul a crescut foarte mult. Daca anterior se plateau aproximativ 9.000 de lei, pentru 2026 nivelul poate ajunge la circa 57.000 de lei, ceea ce reprezinta o crestere dificil de sustinut pentru o firma de productie. In astfel de conditii, antreprenorul ajunge sa se simta mai degraba chirias decat proprietar. Problema nu este doar nivelul taxei, ci si lipsa dialogului cu administratia locala. Firmele ar trebui consultate, mai ales cand deciziile fiscale pot afecta direct capacitatea lor de a continua activitatea.

- Da, companiile care activeaza intr-o localitate ar trebui sa discute intre ele si sa mearga impreuna la Primarie sau la autoritatile competente. Cand fiecare firma incearca sa-si rezolve singura problemele, impactul este redus. O pozitie comuna ar putea avea mai multa greutate. Totusi, chiar si atunci cand antreprenorii incearca sa discute cu autoritatile, impresia este ca nu sunt ascultati suficient. Este nevoie de o relatie mai matura intre administratie si mediul economic local, pentru ca firmele creeaza locuri de munca, platesc taxe si contribuie la dezvoltarea comunitatii.

- Cred ca Romania ar trebui sa incurajeze mult mai mult productia locala. In alte tari se observa o preocupare mai mare pentru produsele locale. In magazine, o parte semnificativa a produselor provine din zona respectiva sau din regiune. La noi, vedem frecvent produse aduse de la distante mari, inclusiv din afara Uniunii Europene (UE), desi am putea produce multe dintre ele local. Aceasta logica ar trebui aplicata si in alte domenii, nu doar in agricultura. Sustinerea productiei locale reduce costurile de transport, pastreaza banii in economie si consolideaza comunitatile. Romania are nevoie de mai multa autonomie economica si de lanturi de aprovizionare mai bine ancorate in productia interna.

- In teorie, astfel de programe ar trebui sa ajute firmele. In practica, ele vin uneori cu costuri suplimentare care trebuie analizate atent. Daca o companie acceseaza o finantare de cateva milioane de lei, trebuie sa ia in calcul TVA, comisionul de garantare, dobanzile, ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate), percum si toate celelalte costuri asociate. La final, antreprenorul poate ajunge la concluzia ca nu se dezvolta cu adevarat, ci doar creeaza obligatii suplimentare si plateste mai mult catre stat si sistemul financiar. De aceea, multe firme devin reticente fata de investitii. Nu mai este suficient sa existe acces la bani; trebuie ca acei bani sa duca la dezvoltare reala, nu la o povara suplimentara.

- Conditiile din mediul antreprenorial devin tot mai dificile. Un antreprenor are responsabilitati fata de angajati, furnizori, banci, stat si familie. Presiunea este constanta, iar beneficiile nu mai par proportionale cu efortul. Uneori, un angajat cu un salariu bun si un program clar poate avea o viata mai echilibrata decat antreprenorul care ii asigura acel loc de munca. Una dintre problemele majore este ca antreprenorii nu mai simt sprijin. Nu este vorba neaparat despre ajutoare financiare, ci despre respect, dialog si reguli previzibile. Daca firmele sunt tratate doar ca surse de taxe, fara sa fie ascultate, multe vor reduce activitatea sau se vor inchide.